Nunti si botezuri

Istoric nunta

Nunta este una dintre cele mai mari bucurii si taine ale vietii. Romanii, si nu doar, au dus la buna indeplinirea poruncia divina: oamenii sa fie perechi.

In secolul al XVIII – lea viitorii insurateii nu erau niciodata lasati singuri. Orice intalnire intre cei doi se desfasoara in prezenta mamei sau a unui alt membru al familiei. Scopul era de a pastra intacta onoarea tinerei. Barbatul este obligat sa aiba acordul parintilor si al rudelor cand isi alege partenera de viata.

In conceptia populara, casatoria constituia un element obligatoriu in ciclul vietii. Petitul, cererea in casatorie, tocmirea zestrei, logodna, casatoria religioasa si nunta ca atare se derulau in cadrul parohiei, reprezentand un eveniment major nu numai pentru individ, dar si pentru comunitate.

Casatoriile aveau loc de la varste foarte timpurii. In Banat, de exemplu, o fata la 12 ani este deja maritata, in timp ce in Moldova varsta urca spre 16 ani pentru fata si 19 ani pentru baiat.

Preotii spun ca de cele mai multe ori, motivele pentru care oamenii nu-si pot uni destinele sunt inrudirile dintre acestia. Fie ca sunt inruditi fizic, moral sau religios. Sinodul al VI-lea Ecumenic prin canoanele 53 si 54 reglementeaza impedimentele la casatorie nascute din legatura rudeniei si stabilesc ca inrudirea de sange si de cuscrie constituie impediment la casatorie pana la gradul IV inclusiv, pe linie colaterala.

Nu se pot face nunti in cele patru posturi de peste an: Postul Sfintelor Pasti, Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel, Postul Adormirii Maicii Domnului, Postul Nasterii Domnului. De asemenea nu se mai fac nunti in toate zilele de post din cursul anului: miercurea si vinerea, Ziua Crucii (14 septembrie), de Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul (29 august).

Potrivit Bisericii, logodna reprezinta liberul angajament luat de un tanar si o tanara in vederea casatoriei. In Vechiul Testament, logodna este des intalnita, fiind obligatorie inaintea casatoriei. Tinerii isi ofereau unul altuia inele. In trecut, dar si in prezent, aceste inele se pun pe degetul inelar al mainii drepte. Verighetele sunt, si ele, semn al legaturii dintre cei doi iar din punct de vedere bisericesc, logodna nu acelasi lucru cu casatoria.

 

Istoric botez

Botezul este un ritual care – in crestinism – din perioada Noului Testament si in aproape toate confesiunile crestine reprezinta modalitatea de intrare vizibila in comunitatea crestina. In Biserica Catolica, in Biserica Ortodoxa si in Bisericile Vechi Orientale botezul reprezinta una din cele sapte taine (sacramente).

Primul botez, care este menționat in Noul Testament, este botezul lui Ioan. Ioan a primit titlul de Botezatorul din pricina ca boteza lumea. Botezul efectuat de Ioan avea loc in apa Iordanului si presupunea o marturisire a pacatelor si o pocainta interioara avand ca scop iertarea pacatelor.

Conform invataturii Sf. Pavel, cel care vine spre botez este facut partas – prin taina botezului – mortii si ingroparii lui Hristos. Ritualul botezului arata prin aceasta schimbarea vizibila care poate fi traita de fiecare dintre existența „omului vechi” al pacatului si cea a „omului nou” care il urmeaza pe Hristos. Apa botezului omoara si invie simultan. In botez cel botezat se face partas invierii lui Hristos. Simultan el devine prin lucrarea Sfantului Duh din Botez o parte a trupului universal al lui Hristos. Botezul este simbolul impacarii dintre Dumnezeu si oameni realizata prin moartea pe cruce si prin invierea lui Iisus Hristos. Cum moartea si invierea lui Hristos s-au petrecut doar o singura data pentru mantuirea lumii, asa si botezul are loc doar o singura data spre mantuirea celui ce vine la botez si nu necesita repetare. Faptele Apostolilor ne exemplifica necesitatea rebotezarii daca botezul nu a fost facut in numele lui Iisus Hristos. Credinta este, de asemenea, necesara pentru dobandirea mantuirii. Aceasta, ca dar al Sfantului Duh, il arata pe cel botezat ca partas al bisericii si il conduce pe drumul vietii celei noi care il elibereaza pe cel botezat din robia pacatului si il conduce spre libertatea fiilor lui Dumnezeu.